Elev european, student european!

 Comenius și Erasmus+, două experiențe care mi-au schimbat viața!


Pe la începutul anului 2010 am auzit pentru prima oară noțiunea de parteneriat internațional. Tot în anul 2010 aș putea spune că eu am început să devin un alt om. Pun accentul pe dezvoltarea mea personală pentru a putea explica ceea ce înseamnă un schimb de experiență, de limbă, de cultură și obiceiuri.

spania comenius

Echipa RoComenius în Barcelona, Spania, martie 2010

Oamenii pe care i-am întâlnit în cadrul acestor proiecte, m-au marcat și mi-au schimbat modul de a vedea anumite lucruri. Prietenii pe care i-am câștigat sunt de nepretuit. Sunt prieteni care mă contacteaza chiar și după 5 ani de la finalizarea proiectelor și care îmi lansează invitații în Grecia sau în Turcia, în fiecare vară. Pe durata proiectului Comenius „European Journey Through Legends”, derulat la Liceul Teoretic „Gheorghe Lazăr” din Pecica în perioada 2008-2010, am acumulat atâta informație, lucruri legate de țara mea, chestiuni pe care înainte nici măcar nu aveam interesul să le studiez. Am învățat câte puțin din limba fiecărei țări participante la proiect.  Greacă, poloneză, italiană, spaniolă sau turcă, din toate am învățat câteva cuvinte care să îmi permită să mă „pierd” prin Salonic, Lodz, Reggio Emilia, Barcelona sau Gaziantep.  Câțiva pași de dans, care să mă lase să intru într-o horă grecească, să simt pasiunea din flamenco, să simt căldura polonezilor pe care îi percepeam ca oameni foarte calculați și reci, sau să savurez un ceai turcesc și să port la mână o amuletă „Nazar bongucu” împotriva deochiului turcesc. Am învățat despre legende din mitologia greacă și românească, legende despre care habar nu aveam, am învățat despre eroii populari ai spaniolilor, despre personaje populare poloneze și turcești.  Am învățat să apreciez arhitectura și arta, să studiez fiecare edificiu pe lângă care trec și să mă întreb oare în ce stil a fost construit, oare care îi este povestea.

Comenius a schimbat fata timidă, care avea trac în momentul în care era nevoită să vorbească în public, în fata care a reușit să-și reprezinte  țara și să-i povestească legendele în fața unui auditoriu format din oameni din diferite culturi, în fata care în acest moment poate combate prin argumente bine motivate orice stereotipuri legate de români și de România. Comenius m-a învățat că orice barieră, fie ea de natură lingvistică sau culturală, religioasă sau de oricare altă natură se poate distruge, că discriminarea este un rău inutil și că toți suntem diferiți și totuși egali.

De aici a pornit transformarea mea. În momentul de față sunt viitoare licențiată în Relații Internaționale și Studii Europene, la Univesitatea de Vest din Timișoare, având la activ o mobilitate Erasmus+ în Padova, Italia la una dintre cele mai prestigioase universități din Italia. Am  avut curajul să plec în Statele Unite ale Americii prin programului Work&Travel,  și activez încă din anul 2013 în cadrul ONG-ului UN Youth Banat Branch  (filiala de tineret a Organizației Națiunilor Unite.  Încă din anul 2010 setea de cunoaștere a pus stăpânire pe mine. Prefer să călătoresc oriunde, chiar și într-o altă țară, să vizitez și să acumulez lucruri noi, decât să îmi irosesc nopțile în cluburi. Apreciez oamenii cu care pot discuta și alte subiecte decât cele cotidiene, îmi plac lucrurile neconvenționale și mă tem îngrozitor că într-un moment al vieții mele aș putea să mă plafonez.

Îmi trece prin minte un citat foarte relevant pentru experiența mea și anume: „Viața adevărată  începe în momentul în care ți-ai ieșit din zona de confort”.  Orice experiență de genul „mama, tata ne vedem peste 6 luni”, te obligă să te vezi în oglindă, să vezi până unde poți ajunge și ce poți face fără ca tati și mami  să îți sară în ajutor mereu.  Atunci vine și momentul în care regreți că i-ai spus mamei tale că nu îți place mâncarea pe care a gătit-o, după cele 8 ore de muncă la serviciu, îți dai seama că puteai și tu, adolescent necopt la minte, să îți arunci hainele în coșul cu rufe, fără să fie nevoie să le împrăștii prin toată casa. Dar toate acestea se învață, încet, încet, prin experiențe personale. Când te vezi într-un oraș mare ca Padova, tu, fata plecată de la Pecica cu o bursa relativ mică pentru 6 luni de mobilitate atunci vei realiza de ce ești în stare.

Ce satisfacție am în momentul în care atunci când văd un film la TV le spun cunoscuților: eu am fost acolo! Ce satisfacție am în momentul în care mă uit în buletin și îmi spun că totuși, până la 21 de ani am făcut ce alții nu au reușit să facă într-o viață.

Iar acum, dragă cititorule, dacă m-ai întreba dacă toate acestea au meritat, ți-aș răspunde cu mâna pe inimă, că da!, au meritat. A meritat panica simțită atunci când mi-am dat seama că sunt singură în Padova, în Piazza Garibaldi și trebuie să găsesc un loc unde să îmi pun capul. Pe mine, dragule, m-a ajutat faptul că am știut  că nu există nimeni și nimic care să mă împiedice să mă așez în mijlocul străzii și să fac haz de necaz ca și grecii, să beau un shot de vodka și să mănânc un castravete murat ca și polonezii, să fac din română o originală italiană, să mănânc kebab cu carne de vită de la un turc mustăcios ce mânuiește cuțitul de tăiat carne cu o măiestrie de masterchef, să îl ascult pe frumosul cântăreț de la colțul străzii cum cântă pasionale acorduri spaniole la chitară, iar la final, să îmi întipăresc în sufletul meu de româncă toate aceste lucruri.

Drept urmare, „once Comeniu&Erasmus, always Comenius&Erasmus+

Cristina Boja

Comments are closed.